Expunerea la radiaţia electromagnetică este de două feluri: ocupaţională şi publică. Expunerea ocupaţională presupune staţionarea în zona de expunere a anumitor surse zilnic, la locul de muncă sau la domiciliu. Expunerea publică presupune staţionarea neregulată in zona de expunere a anumitor surse care acţionează pe domeniul public şi în incinta unor instituţii publice. Expunerea ocupaţională vizează surse precum aparatura folosită la domiciliu sau serviciu, la care avem acces direct prin utilizarea zilnică (cabluri, aparatură electrocasnică, IT, de telecomunicaţii, dispozitive industriale, etc.). Cea publică include şi surse exterioare locaţiei (tablouri electrice şi transformatoare, antene de telecomunicaţii, linii de înaltă tensiune, instalaţii industriale, etc.). Măsurătorile prin care evaluăm aceste expuneri pot fi de proximitate a surselor sau ambientale, care sunt şi tipuri de expunere. Efectul expunerii este unul conjugat şi combinat, incluzând ambele tipuri.                                                

  

Pentru înlăturarea sau limitarea efectelor nocive ale radiaţiilor electromagnetice, sunt necesari trei paşi:

1. Informarea. Trebuie să acumulaţi câteva cunoştinţe de bază privind câmpul electromagnetic, efectele sale asupra omului, apoi să ştiţi care sunt sursele generatoare de radiaţie electromagnetică şi – preferabil - benzile de frecvenţă ale acestora. De asemenea, trebuie să accesaţi datele oferite de organismele internaţionale care se ocupă de protecţia populaţiei faţă de efectele radiaţiei electromagnetice, inclusiv intervalele admise pentru intensitatea câmpului, pentru diferitele tipuri de expunere. Toate aceste informaţii le găsiţi sintetizate în acest site, expuse pe înţelesul nespecialistului.
2. Măsurarea. Această operaţiune trebuie facută în locaţia unde sunteţi expus, iar măsurarea intensităţii câmpului trebuie să fie una profesionistă (compusă din mai multe măsurători, ambientală şi de proximitate a surselor de radiaţie, cu aparate adecvate).
3. Înlăturarea cauzelor.

3.1 În urma măsurătorilor, se vor interpreta rezultatele, mai întâi prin raportare la intervalele admise publicate de ICNIRP. Limitările generale ICNIRP sunt expuse în tabelele de mai jos, unde f reprezinta frecvenţa în Hz:

 

 

Exemplu: Pentru un invertor de curent care funcţionează la frecvenţa f = 2 kHz, densitatea fluxului magnetic admisă (în tesla) este de 0.3/f = 0.3/2000, adică 0.00015 T (0.15 mT).

 

Exemplu: Pentru o staţie-antenă de telefonie mobilă care operează la frecvenţa f = 500 Hz, puterea câmpului magnetic admisă (în A/m) este de 6.4 x 10000/500 = 0.3/2000, adică 128 A/m, iar densitatea fluxului magnetic admisă (în tesla) este (8/100)/500, adică 0.00016 T (0.16 mT).

 

 

În tabelele 3 şi 4, valoarea lui f este în unitatea de masură care apare în coloana frecvenţei (MHz).

 

Exemplu: Pentru un telefon mobil care funcţionează la frecvenţa f = 1800 MHz, puterea câmpului magnetic admisă (în A/m) este de 0.008 x 90, adică aprox. 0,34 A/m, iar densitatea fluxului magnetic admisă (în microtesla) este 0.01 x 90, adică aprox. 0,42 μT.

 

 

Exemplu: Pentru un difuzor public care funcţionează la frecvenţa f = 6 GHz, puterea câmpului magnetic admisă este de 0,16 A/m, iar densitatea fluxului magnetic admisă este de 0,20 μT.

 

Pentru expunerea la câmpuri magnetice statice, valorile limită admise pentru densitatea fluxului magnetic B sunt:

Expunere ocupaţională
 - pentru cap şi trunchi: 2 T
 - pentru membre: 4 T
Expunere în locuri publice
- pentru orice parte a corpului: 400 mT

Pentru evaluarea expunerii la frecvenţe joase, criteriul de bază utilizat a fost variaţia intensităţii câmpului electric intern din ţesuturile umane, iar pentru frecvenţe mai mari, variaţia ratei de absorbţie a energiei, specifică pentru ţesuturi umane.

 

Atentie! Efectele radiaţiei electromagnetice sunt aditive la expunerea simultană la mai multe surse, de diferite frecvenţe. Dacă pentru fiecare sursă în parte măsuratoarea indică o valoare aparametrilor EMF în intervalul admis (conform tabelelor de mai sus), nu înseamnă că în orice punct al locaţiei efectul cumulat al radiaţiei este admis. Criteriul general de încadrare în limitele admise a efectului cumulat al mai multor surse care emit simultan este:

 

unde la numărător este valoarea măsurată a parametrului câmpului, iar la numitor valoarea maximă admisă conform tabelelor de mai sus, pentru fiecare sursă în parte.

Nu ignoraţi efectul cumulat al emisiilor! Vedeţi în pagina de interpretare a măsurătorii cum putem intepreta adecvat rezultatele măsurătorilor în lipsa informaţiilor complete privind sursele şi specificaţiilor tehnice ale tuturor surselor la care suntem expuşi în punctul de măsurare.

 

Puteţi descărca aici rapoartele complete ICNIRP (în lb. engleză) privind efectele radiaţiei electromagnetice, rezultatele centralizate ale studiilor, instrumentele şi principiile ştiinţifice utilizate, criteriile de evaluare şi obţinere a valorilor maxime admise, formulele criteriului de evaluare a expunerii simultane, precum şi instrucţiuni de protecţie: rapoarte ICNIRP
 

Atenţie! Normele şi limitările emise de ICNIRP, deşi obţinute prin metode ştiinţifice, reprezintă nişte rezultate de referinţă relative, deoarece au luat în calcul doar efecte teoretice ale radiaţiei pe termen scurt. Încă nu există rezultate concludente ale unor studii bazate pe experimente in vivo pe termen lung care să fie luate în calcul. Un alt motiv este şi acela al aproximărilor multiple utilizate (provenind din dozimetrie, din variaţiile frecvenţei, idealizari ale modelelor fizice şi matematice utilizate, metodele statistice utilizate în exprimarea rezultatelor studiilor medicale pe un numar limitat de subiecţi, etc.). De aceea, trebuie să fim circumspecţi faţă de efectele radiaţiei şi să luăm măsuri de protecţie suplimentare chiar şi pentru câmpuri ale căror valori aparţin intervalelor admise oficial.

 

3.2 În urma interpretării rezultatelor măsurătorilor, se vor identifica sursele ai căror parametri de câmp au valori care nu se încadrează în intervalele de valori admise, prin consultarea tabelelor de valori ICNIRP.
Măsurile efective vor consta în dezactivarea pe cât posibil a acestor surse, înlocuirea aparatelor şi/sau ajustarea condiţiilor de utilizare a unora dintre acestea (evitarea contactului direct, mărirea sau reducerea distanţelor, etc.). În cazul în care unele aparate sunt indispensabile activităţii zilnice, rămâne doar varianta ajustării condiţiilor de utilizare, astfel încât expunerea să fie minimă (evitarea pe cât posibil a contactului cu diferite părţi ale corpului, întreruperea alimentării atunci când nu sunt utilizate efectiv, schimbarea locaţiei aparatului prin îndepărtarea de zona de circulaţie maximă, etc.).

 

Spre exemplu, în cazul echipamentelor de telecomunicaţii:
Staţiile-antenă generează câmpuri care acoperă întreg spectrul electromagnetic. Pentru frecvenţe joase, structurile sunt masive, cu piloni de suport cu înălţimi de zeci de metri. În zona pilonilor, câmpul poate fi de sute de V/m, iar câmpul magnetic în apropierea antenelor poate fi de 2 – 15 A/m, iar lânga piloni de 0,2 A/m. Aceste zone trebuie evitate.
Echipamentele cu folosire manuală (telefoane mobile, telefoane fără fir, walkie-talkie, laptop-uri şi palmtop-uri cu antenă, etc.) au o putere de emisie de la câţiva miliwaţi, pentru telefoanele wireless, la câţiva waţi pentru walkie-talkie, iar banda de frecvenţă se întinde de la 30 MHz la 5 GHz.
Noile telefoane mobile sunt proiectate să funcţioneze la puteri mult mai mici decât echipamentele industriale, dar riscul pentru sănătate apare datorită distanţei foarte mici faţă de corp în utilizare, de exemplu 2 cm (în această situaţie puterea câmpului din interiorul corpului nu poate fi evaluată doar pe baza măsurării puterii câmpului din exteriorul corpului). La distanţe mai mici de 1 cm de antenă, intensitatea câmpului electric localizat poate fi de sute de volţi/m. În aceste condiţii, trebuie luată în considerare interacţia mutuală dintre capul utilizatorului şi telefon. Expunerea utilizatorului depinde de puterea de emisie a telefonului, localizarea sa faţă de staţia de bază, poziţionarea telefonului faţă de cap, dimensiunea capului, numărul şi durata convorbirilor. Localizarea geografică e importantă, deoarece, prin controlul puterii de emisie, aceasta se poate reduce cu un factor de până la 1000.
Astfel, o măsură de precauţie evidentă este îndepărtarea telefonului faţă de cap. O astfel de utilizare presupune folosirea unui dispozitiv hands-free, care va mări distanţa dintre sursa majoră de expunere (antena) şi capul sau alte părţi ale corpului utilizatorului.
Echipamentul constă dintr-o cască şi un microfon conectat la telefon prin fir sau prin legătură radio de tip Bluetooth. Acest tip de echipament ar putea reduce rata de absorbţie (SAR) la nivelul capului, datorită distanţei mari dintre antenă şi cap şi datorită faptului că firele conductoare nu formează un ghid de undă de radiofrecvenţă eficient. Bluetooth este o tehnică pentru conectarea dispozitivelor mobile (computer, mouse, telefon mobil, etc.),  folosind sistemul radio în loc de fire. Sistemul operează la 2,45 GHz, cu 1 mW putere de vârf şi permite folosirea aparatului pe o raza de 10 m. Puterea de emisie mică duce la expuneri mici, sub limitele recomandate de ICNIRP.
O altă masură alternativă este comutarea telefonului pe difuzor (speaker) în timpul convorbirilor, pentru a mări distanţa faţă de cap, deşi pierderea de intensitate este parţial compensată de creşterea puterii câmpului emis de difuzor.
Aceste măsuri de mărire a distanţei în utilizare, precum şi de evitare a proximităţii sursei, sunt valabile în general pentru toate aparatele electrocasnice domestice şi cele ocupaţionale de la serviciu sau domiciliu, care operează în banda de radiofrecvenţă.
Există şi cazuri când distanţa faţă de o sursă trebuie micşorată şi nu mărită; este vorba de sursele care emit radiaţie cu lungime de undă mare, pentru locaţiile aflate la mai mult de o lungime de undă faţă de sursă, în zona câmpului îndepărtat. De exemplu, pentru frecvenţe mai mari de 300 MHz,  expunerea are loc în regiunea câmpului îndepărtat, exceptând situaţia în care persoana se apropie la o distanţă mai mică de 1 m de sursă. În acest caz, distanţa faţă de sursă trebuie micsorată prin deplasare în zona de tranziţie.

O masură care se impune la achiziţionarea unui aparat electrocasnic sau ocupaţional este consultarea cu atenţie a specificaţiilor tehnice din prospectul/manualul acestuia. Trebuie să vă informaţi în legătură cu frecvenţa şi puterea de emisie a aparatului, alegând pe baza criteriilor care reduc intensitatea câmpului electromagnetic emis. În acest scop, puteţi apela la ajutorul unui specialist atunci cand faceţi selecţia. Înlocuirea aparaturii curente cu una performantă din acest punct de vedere este o masură recomandată.

În situaţiile în care locaţia dvs. permanentă (domiciliu sau loc de muncă) se găseşte într-o zonă de expunere la o sursă exterioară al cărei câmp are valori ale intensităţii peste nivelul admis, trebuie sa luaţi în discuţie inclusiv mutarea din acea locaţie. În această categorie de risc intră locaţiile aflate sub influenţa surselor de joasa frecvenţă, sub linii de înaltă tensiune, în proximitatea staţiilor industriale de comunicaţii, de transformatoare, staţii radar, etc. În aceste situaţii, măsurătorile sunt obligatorii, iar interpretarea acestora trebuie făcută luând în calcul inclusiv faptul ca efectele radiaţiei electromagnetice pe termen lung nu sunt încă stabilite ştiintific.

 

În ultima perioadă, au apărut pe piaţă produse a căror destinaţie este protecţia împotriva radiaţiilor EMF. Acestea sunt fie de tip aparat, fie accesorii statice (învelişuri pentru aparate, îmbrăcăminte, placuţe, etc.) având ca principii declarate ale protecţiei fie interferarea cu câmpul EMF, fie absorbţia radiaţiilor sau ecranarea împotriva acestora. Intrucât niciunul din aceste principii de funcţionare nu a fost confirmat ştiinţific sau experimental până acum (mai mult, unele studii recente au negat efectul declarat), nu includem în măsurile de protecţie folosirea unor astfel de produse, dar nici nu recomandăm evitarea lor.

 

În privinţa măsurătorilor, acestea trebuie executate cu aparate profesionale. În ultima perioadă, au fost dezvoltate aplicaţii software care pretind transformarea unor anumite modele de telefoane mobile în senzor de detecţie EMF, generând valori măsurate ale câmpului magnetic. Astfel de măsurători pot fi doar de referinţă, nu pot substitui măsurătorile cu aparate EMF profesionale (nu detectează decât componenta magnetică a câmpului, nu şi pe cea electrică, au o bandă de detecţie foarte mică, etc.) şi nu pot contribui la o interpretare adecvată a datelor.

 

În ultimii ani, organismele internaţionale au impus producătorilor anumite norme pentru informarea consumatorilor privitor la riscurile expunerii la radiaţia electromagnetică, în utilizare sau ambiental, precum şi la rezultatele măsurătorilor. Puteţi citi detalii privind aceste norme, precum şi alte instrucţiuni de protecţie individuală, în documentaţiile ICNIRP. Unele norme au fost preluate şi de legislaţia românească.

 

 

Cumpără un aparat | Închiriază un aparat

 

 

Click aici pentru mai multe detalii privind sursele de radiaţii electromagnetice neionizante ale mediului în care trăim.
Click 
aici pentru mai multe detalii privind măsurarea corectă a câmpului electromagnetic.
Click 
aici pentru mai multe detalii privind interpretarea adecvată a rezultatelor măsurătorii.

 

 

index »